locknet.ro

Sunt innebunit dupa lucrurile care merg bine! Imi place sa stiu tot timpul ce se intampla pentru a putea sa imi planuiesc orice detaliu oricat de mic pentru urmatoarea perioada.

Atunci cand depind de actiunile celorlalti, si observ ca promisiunile facute sunt incalcate, devin destul de repede agitat si nervos, insa reactionez trimitand semnale sarcastice. Nu poti spune ca imi lipseste simtul umorului.

Imediat ce situatia redevine controlabila, primul impuls este sa scriu un “hate-post” pe blog unde sa ma plang de “cat de cacat e toata treaba”. Ajuns in interfata de administrare, imi dau seama ca nu voi rezolva nimic si revin dupa cateva zile pentru a face totusi un mic rezumat. Peste 1-2 luni voi reciti zambind insemnarea stiind ca am invatat ceva. Sau nu.

Premize

Aflasem inca din Bucuresti ca un proverb spaniol zice ca:

Mañana is the busiest day of the week.

In interpretarea mea, oamenii astia lasa totul pe maine. Astfel, zic eu, se strang multe lucruri pentru maine. Elementar, dar maine va fi ziua cea mai aglomerata din toata saptamana, nu?

Cum a inceput totul?

Pe intai aprilie am vazut un apartament despre care spuneam ca e locatia perfecta. Nu mai sunt la fel de convins acum, insa stiu ca am facut totusi cea mai buna alegere tinand cont de toate conditiile de acum o luna. Si pana la urma, chiar nu e rau deloc.

Atunci, aveam o masina de spalat in mijlocul salonului. Si promisiunea ca vineri (peste 3 zile) cand voi semna contractul aceasta va fi instalata. Vineri am semnat totusi contractul de inchiriere chiar daca apartamentul nu era gata. Agentia imobilara si/sau proprietarul mi-au asigurat un apartament putin mai spatios si ma scump decat ce inchiriasem in aceiasi cladire la acelasi etaj.

Sambata, cel tarziu luni o sa fie gata!

m-a spus agenta.

You’ll live here like a “reina”.

a continuat ea.

Eram doar de 2 saptamani in Barcelona, dar parca “reina” inseamna regina.

Like a “reina”?

intreb eu parca neincrezator in masculinitatea mea.

Oh that’s queen, cómo se dice …rey in ingles…?

isi cauta ea cuvintele.

King?

continuii eu pe acelasi ton neincrezator.

Yes, like a king. Roi.

imi spune zambind strengareste in timp ce semna actele de inchiriere.

Despre cladire

Cladirea, administrata de o firma este impartita cumva cu un hotel. Fara ezitare, la puncte minus as pune faptul ca apartamentul asta, undeva la +40m², aduce destul de mult cu o camera de hotel de 3 stele.

In plus mai sunt si cateva birouri ale unor firme.

Chiar daca nu stau in zonele fierbinti ale orasului, reusesc sa ajung in 20-30 minute cu metroul cam oriunde. In plus Montjuic se afla chiar in spate. Si a devenit repede o locatie excelenta pentru a petrece ceva timp de calitate in aer liber.

Saptamana #1 (7-13 aprilie)

Luni am plecat cu 1 ora mai devreme de la servici, pentru ca de’h ma asteptam sa ma mut si am zis sa am timp sa fac si ceva cumparaturi in functie de ce imi lipsea din apartament.

Nici nu stiam ce ma asteapta!

Evident, nu s-a intamplat asa si marti am sunat la agentie sa vad care e treaba. Am incercat de vreo 3 ori sa sun toata ziua timp in care mi-a raspuns doar robotul.

Miercuri, m-am intalnit cu agenta intamplator la intrarea in cladire. Parea destul de surprinsa, si mi-a zis ca are niste clienti in carora vrea sa le arate un apartament si ca trece si pe la mine in 5-10 minute.

Dupa vreo 3 ore ma suna sa imi zica ca discutiile s-au prelungit, si ca apartamentul meu nu e gata inca. “Se rezolva maine” imi spune.

Urmeaza o pauza de cateva zile in care nu am mai stiu nimic.

Saptamana #2 (14-20 aprilie)

Luni seara trimit un mail prin care ii spun ca inteleg ca nu sunt cel mai important client al lor, dar ca totusi am dreptul sa stiu ce se intampla.

Intr-un reply vazut a doua zi, dar trimis pe la 3 noaptea(!?), isi cerea scuze, ma asigura ca toti clientii agentiei sunt la fel de importanti. Imi spunea ca a fost racita si ca “maine va fi gata”. Incepuse sa imi para cam rau, adica, saracuta a fost racita si eu ii dau asa mailuri acide.

Maine nu am avut iar nici un fel de reactie.

Urmatoarea zi insa, am inceput razboiul SMS: seara cand plecam de la munca trimiteam un mesaj de genul: “buna, ce mai faci, nu am primit nici un fel de noutate despre apartament, banuiesc ca o lasam pe maine?”. Apelurile telefonice unde imi raspundea un robot devenisera prea scumpe. Un mail primea un raspuns dupa 10-20 de ore.

Niciun raspuns. Ma suna insa miercuri dupa ce ii dau un SMS prin care o intreb daca pot sa ies si eu in oras sa mananc ceva sau sa astept vreo noutate. Imi spune ca la ora 4 se intalneste cu directoarea. Oare ce or fi vorbit?

Joi imi iau inima in dinti, plec iar mai devreme de la munca (pentru a cata ora?) si reusesc sa gasesc pe cineva (secretara?) in birourile administratiei. Se descurca in engleza, si destul de amabil m-a intrebat daca vreau sa vad apartamentul, nu era inca gata. Oh, abia asteptam.

Insa, am avut un soc cand a deschis usa: gresia din salon era plina de var (or something) si urme de incaltaminte peste tot. In baie, acolo unde urma sa fie masina de spalat era o mare gaura intr-un perete.

It was ready, but Fred did a test and he found some leaks. And it rained. I’ll give you a call tomorrow. Or friday for sure. Just to let you know if it will be ready or not.

Nu am inteles legatura cu ploaia. A doua zi intreband pe la munca, am aflat ca ploaia este un fenomen destul de rar, si cand se intampla orasul este dat peste cap in sensul ca oamenii dau vina pe ploaie pentru orice nu merge. Nu mai merg lifturile in cladirile vechi? De vina este ploaia. Cand ninge, se inchide tot!

Normal, nici un telefon. Oricum programul lor se termina vinerea pe la ora 12.

Saptamana #3 (21-27 aprilie)

Bai, deja nu mai puteam. Faptul ca nu stiam ce se intampla si de ce dureaza atat de mult pana cand sa imi monteze o masina de spalat?

Inseamna ca apartamentu e varza? Poate plouase cumva direct in baia mea?

M-am uitat pe siteul agentiei si am vazut un apartament similar ca pret, suprafata si facilitati. Mai mult, era la doua strazi distanta de birou.

Trimit repede un mail, agenta imi confirma – dupa 12 ore – ca e disponibil si ma intreaba cand vreau sa-l vad.

“Imediat, ma suni si in 5 minute sunt acolo”, am raspuns eu.

“Okay, te sun eu”…

Sambata seara a sosit si prietena in vizita. A facut o “punte” cu niste zile libere intre Paste si 1 Mai pentru a vedea si ea la fata locului care-i treaba cu Barcelona asta.

Saptamana #4 (28 aprilie – 4 mai)

Stiam ca trebuie sa incep tare saptamana si asa scurta pentru ca urma 1 Mai. + 2 Mai. Cine nu isi ia o zi libera si vineri 2 Mai?. + un weekend.

La ora 9 trimiteam un nou mail agentei. Vroaim sa vad noua optiune. Si eram destul de hotarat sa ma mut acolo cat timp mai e si prietena sa ma ajute la cumparaturi. Se pricep mai bine fetele. E clar.

Ca raspuns imi zice ca-l suna pe proprietar. Dupa vreo 6 ore, ii dau un mail unde intreb “si…, ce a zis proprietarul?”

“Nu a raspuns la telefon, dar pot sa aranjez o intalnire cu chiriasul”.

Tipul nu se mutase inca. Si nu era destul de clar cand se va muta.

“Okay, iti multumesc pentru efort, dar hai sa-l vad mai repede.” (era deja marti).

Ajuns acasa, merg sa mai vad iar apartamentul inchiriat. Era la fel. Nimic nou. Nada!

Fred was ill. Yeaahhh, there was a leak. I’ll call you.

Treci peste femeie! imi venea sa ii zic in timp ce o strangeam imaginar de gat. Stiam de “leak”, dar ca Fred a fost bolnav suna a scuza de gradinita.

Nimic nici miercuri. Inainte sa plec de la munca, dau “almost the ultimate email” prin care ii spun agentei pe un ton destul de vesel ca telefonul meu mobil functioneaza corect, ca am o conexiune belea la internet (despre asta altadata). I-am reamintit atat adresa mea de mail (cu toate ca era evident) dar si numarul de telefon.

Am intrat la metrou (despre transport in Barcelona alta data) si in timp ce imi cautam cartela, ma suna agenta sa imi dea o veste proasta si un buna. De fapt doua proaste dupa cum aveam sa constat.

Vestea proasta era ca locatarul dorea sa mai stea inca 2 saptamani.

Aia buna era ca are un alt apartament disponibil in Barri Gòtic la 950E/luna.

Oameni buni, Barri Gòtic asta e “the shit” in Barcelona. Strazi inguste, sute de restaurante, mii de magazine, milioane de turisti, fel de fel de oameni. Daca vii ca turist in Barcelona, asta e locul unde trebuie sa stai!

Dar sa traiesti acolo nu prea este o optiune. In timpul sezonului din cauza multimii vei avea probleme sa ajungi sa deschizi si usa de la intrare. Aer conditionat (a must have in timpul verii) nu prea gasesti. La asa strazi inguste, deschizi geamul si poti sari in apartamentul de vis-a-vis. Sau poti sa strangi rufele scoase la uscat ale vecinului. Butelia e pe balcon (nu ca acum as avea gaze, dar asa ca idee). Daca ai balcon. Sau daca are loc.

Mai mult, tipa incercase sa mai imi inchirieze apartamentul asta la acelasi pret si cu o luna inainte. A incercat sa imi promita ca va negocia un pret mai bun, vreo 900 dar i-am zis scurt ca nu vreau. Era ridicol.

Luni, 5 Mai. Ziua

Am inceput saptamana cu o dorinta teribila de a recupera banii platiti pentru serviciile agentiei imobiliare.

Timp de 4 saptamani tot timpul eu am fost cel care a incercat sa afle ce se intampla. In conceptia mea, nu m-au ajutat cu nimic. Si nu mi-am schimbat parerea.

Insa, inainte sa dau send la mail, ma suna secretara cum ca apartamentul meu e gata si ca ma pot muta maine(marti)!

We had some leaks. And we need to cleanup the place.

imi zice iar.

I know you had some (friggin’) leaks! But are you sure that I can move in?

Yeeaahh, Fred – the maintenance guy – said it’s okay, we need to cleanup the place.

imi spune cu aceiasi voce mieroasa si parca putin afectata.

Salvez mailul in “drafts”.

Pe la ora 4 sunt anuntat ca mi-a fost platit salariul. Detaliu foarte important de altfel. Am un mic soc cand aflu suma, dar primesc destul de repede lamuri.

Sistemul bancar pe intelesul unui balcanic

Cand iti deschizi un cont bancar, primesti in mod evident un numar. Cam un IBAN fara prefixul tarii.

Ei. In momentul in care vrei sa iti faci un abonament pentru a plati un serviciu, comunici partenerului numaru’ contului.

Asta, nu stiu ce face cu el, dar cert e ca se poate “infrupta” linistit din contul tau de cate ori este cazul. Probabil trimite vreu fax ceva la banca cu contractul semnat. Cine stie. Si nici nu e important pana la urma.

Partea buna, e ca tu nu trebuie sa mai umbli ca descreieratu’ sa platesti intretinerea, chiria, netu’, telefonu’, taxele sau mai stiu eu ce serviciu.

Partea proasta, e ca in internet banking-ul meu nu am gasit butonu’ de “cancel” “Cancel” “CANCELLLL” sau “Fuck OFF!!!” pentru a anula o plata.

Probabil ca banca are butonul asta. Sau nu e tradus inca. Cine stie.

Luni, 5 Mai ora 23:47

In mod subit 1001.5 euro dispar din contul meu. In timp ce dormeam. Beneficiar: proprietarul.

Marti, 6 Mai dimineata

Mi-am luat jumatate de zi liber pentru a-mi conduce prietena la aeroport. Si apoi sa incerc sa ma mut. In timp ce imi savuram cafeaua de dimineata si citeam ultimile stirii din Romania …era sa fac o criza de …

Si nu din cauza stirilor, ci pentru ca intr-un tab se incarcase deja pagina cu tranzactiile efectuate din contul meu.

3 peri albi mi-au aparut instantaneu. Am ajuns deja la 7 daca ii pun si pe aia facuti de Internet Explorer . Unu il aveam mai demult.

Dar vai ce a fost la gura mea.

Recitesc contractul scris intr-o catalana ca in carti si adun sumele trecute ingrosat in cifre si litere. Caut cuvinte cheie gen “IVA” (TVA). Nimic. Adun din nou, si daca matematica nu ma inseala trebuia sa platesc 950. Netu’, nu e trecut in contract, ne-am inteles verbal pentru inca 16 euro. Adica, 966. Nu am eu un IQ foarte mare, dar sa adun trei numere cu calculatoru’ tot ma pricep.

Surprinzator am trecut repede peste. Nu e o suma mare, si oricum aveam alte lucruri de facut, de exemplu sa prind un avion pentru prietena.

Marti, 6 Mai Home Sweet Home

Ajuns inapoi, trec pe la adormita aia de secretara si o intreb daca ma pot muta.

Sigur ca pot.

Imi deschide – fara sa imi lase cheia ca nu stiu ce coleg trebuia sa faca nu stiu ce. Usa de la intrare se incuie singura daca nu ti-am zis deja. Deci, intre drumuri trebuia sa o las deschisa si sa sper ca nu se va inchide singura sau mai rau ca nu va intra vreun curios sa vada care-i treaba cu bagajele mele.

Asta asa intr-o gandire tipic romaneasca. Pentru ca pe acolo nu prea trece asa lume. Dar cine stie ce curios vrea sa vada cat Mimosín mai am. Ca altceva nu prea are ce sa ia.

Ma pun pe impachetat si dupa vreo 3 drumuri reusesc sa mut totul. Chiar daca stateam la acelasi etaj, trebuia sa traversez totusi toata cladirea.

In noul apartament constat ca in afara de strictul necesar gen pat/masa/scaune/tv si electro-casnice de bucatarie nu am nimic!

Gen farfurii, cratite, cearsaf pentru pat si alte maruntisuri.

Vedeam cheltuieli neprevazute si un buget afectat pentru ca in vechiul apartament aveam pana si masuta de calcat rufe (nu ca as fi folosit-o vreodata).

Oricum, perna era. Si o patura cam plina de praf. Si apropos de praf, gaseai destul in dulap. Serviciile de cleanup au costat 90 de euro si am fost obligat sa le platesc.

Chestii marunte, insa acumulate ma macinau destul de rau.

Intr-un tarziu apare si mimoza cu cheia si am plecat la munca incercand sa las ceva timp pentru a ma linisti si a reactiona intr-un mod rational si civilizat.

Pe seara dau o fuga si pana in IKEA sa imi cumpar chestii de baza din care pot sa mananc.

ERROR EN FACTURACION

Miercuri trimit un mail colegilor de pe partea administrativa care au grija de mine ca de un bebelus. Le expun in 3 propozitii situatia si ce vreau. Am invatat ca nimeni nu citeste mailurile lungi. Sau citeste doar primele 2 randuri.

Vroiam sa aflu si eu ca tot omu’ de ce am platit mai mult. Atat. Suma nu era importanta. Dar na. Luna viitoare poate o sa platesc cu 500 mai mult si nu o sa stiu de ce. Ca oricum, nu am “cancel”.

Le-am dat si contractul sa-l analizeze si sa calculeze si ei.

Investigheaza oamenii, aduna si ei, imi dau dreptate si hai sa vedem ce se intampla.

Nu stiu ce or fi facut ei, insa m-am trezit un un mail in catalana de la proprietar (cum or fi aflat numarul de telefon sau adresa de mail a acestuia ramane un mister).

Era “we are sry” email si asigurari ca luna viitoare voi plati mai putin.

Vai. Vai. Ce imi venea sa le fac! Si cum. Oh.

In semn de protest, nici macar nu am anuntat-o pe vaca aia imobiliara ca m-am mutat. M-a sunat peste vreo cateva zile si m-a intrebat pe un ton surprins daca e adevarat ce a aflat ca i-a dat nu’s cine (proprietarul) un mail cum ca eu m-am mutat si ca ce sa mai facem si daca ne mai mutam in Sicilia (locatia apartamentului propus) ca l-a mutat pe chirias in alta parte si ca ce facem acum.

Well, i-am zis doar ca e adevarat ce a aflat ca raman aici si i-am urat o zi buna.

Happy End?

E bine daca ai rezistat pana aici. Asta a fost cel mai lung articol. De fapt, o nuvela deja. Sper doar ca nu te-am plictisit, si ca nu duci dorul articolelor cu iz tehnic cu care erai obisnuit pe locknet.ro. Or sa revina si ele.

Maine poate? :D

Revenind, am trecut cu bine peste. Stiam ca va fi greu si sunt convins ca or sa mai apara si alte probleme pe parcurs. Insa in fiecare zi imi amintesc de telurile propuse la inceputul anului. Si nu sunt departe.

In plus ma simt foarte bine. Fizic, am mai dat jos din burtica. Psihic, am aflat despre mine ca nu am complexe de ordin rasial sau religios. Si asta e un lucru foarte bun pentru un tip venit din Romania, unde iti poti dezvolta instincte de mizantrop. Observatia asta mi-a venit in timp ce citeam cazul Marius Tuca vs. blogosfera si comentarii postate pe tolo.ro.

Parca mai am totusi o mica pauza cand vad pe strada un cuplu homosexual (casatoriile gay sunt permise in Spania, sau asa mi s-a spus).

Ah, si un hint in 2 cuvinte – aflat de la o colega – pentru cei ce vin in Barcelona pentru a agata vreo tipa: cluburile gay!

Te duci acolo ca straight, si incepi sa intrebi toate tipele aflate in club daca’s disponibile. Adica, fara prea multe promisiuni, Carul Mare si sampanie cu caviar. Ceva de baut ar merge pentru o conversatie, dar asta stiai si tu.

Cica majoritatea (ca si ea de altfel) vin acolo pentru ca au prieteni gay si se plictisesc pe acasa. Interesant, nu?

Banuiesc ca trebuie sa te ascunzi totusi sa nu incerce vreunu sa te agate mai intai. Oricum, mergi la sigur ca tot o sa ai parte de ceva aventura!

Am mai aflat ca sunt un tip cu memorie destul de scurta pentru a-mi aminti tot felul de maruntisuri. Si pentru a acoperi defectul asta constat ca sunt foarte organizat. Si iti dai repede seama dupa felul in care aranjez diverse obiecte prin casa. Sau dupa afisul lipit pe usa pe care scrie “Nu uita cheile in casa ca dormi pe afara!”.

Incerc sa dezvolt o pasiune si pentru gatit, chiar daca am pornit cu stangul si am cumparat dovlecei in loc de castraveti.

Dupa ce ma ghiftuiesc bine, urmeaza spalatul vaselor si apoi aranjarea lor in ordine in dulap. Mai ceva ca Filip!

Wurbe #9

Wurbe se tine luni pe baricade.

Cu ocazia asta tin sa confirm zvonurile conform carora as avea acces la piscina si sauna si sala de gimnastica situate pe cladirea in care locuiesc. Ce sa fac? Daca sunt incluse in pret si platesc pentru asta, nu pot refuza, nu?