Doar productivitatea se vede
In ultimii 2-3 ani am observat un pattern in comportamentul meu.
De obicei, incepand din aprilie ma apuca o stare de neliniste totala denumita de mintea mea “astenie anuala de primavara”.
In fiecare an, aprile este o luna proasta. Au trecut 3 luni din noul an si nu am realizat nimic din ce mi-am propus la sfarsitul lui decembrie.
In aprile imi dau seama ca productivitatea mea tinde spre zero. Nu fac nimic interesant.
Masor productivitatea prin diferenta dintre numarul de idei/proiecte/planuri avute si cele realizate.
Sau prin timpul alocat indeplinirii unei misiuni. Inspaimantator, acum un plan de o ora inseamna o zi sau o saptamana.
Timpul trece si prin mai analizez contextul in care ma aflu: De un an sunt la acelasi nivel, imi este teama, as putea sa imi pierd calitatile daca o tin tot asa.
Incerc sa nu mai fiu afectat de evenimentele inconjuratoare. Articole de genul YOU’LL DO THIS MORNING … ma ung la suflet.
Marile idei initiale au fost sparte in bucati. Productivitatea creste doar pentru ca incerc sa ma concentrez pe taskuri simple. Vreau sa fac lucruri concrete. REPEDE. ACUM. O jumatate este mai mai buna decat nimic.
Din exterior insa, in aprilie se vede un release medick sau un prim proiect public – http://marks.29dots.com – inca neterminat – in rails inceput in mai.
Un blog cu un numar de vizitatori si abonati mai mare decat ar merita.
Un CRUD facut cu medick intr-o ora.
Astenia mea nu exista pentru cei din jur.
Acum daca as reusi sa aduc intr-un stadiu mai bun toate proiectele incepute. Sau macar sa am curajul sa le abandonez. Si asta doar pentru ca am idei si planuri noi.