locknet.ro

running

Story of a Long Run

A fost destul de cald astăzi, 28°C cu 66% umiditate, așa că am plecat prudent, aveam chef de alergat și nu vroiam să termin antrenamentul făcut praf. 6:45 seara, nu mi-am luat șapca și nici ochelarii de soare. “Umbră, aleargă la umbră” îmi ziceam.

“Bliump”. Garminul mă anunță că alerg de 3 kilometri, ultimul terminat în 6:04 minute. Sunt foarte lent, dar surprinzător gândul ăsta mă liniștește și mă făcea să mă simt bine.

Parcă îmi era puțin foame? Mi se pare. Am mâncat acum 2 ore, dar parcă ar fi fost bine dacă aș fi avut gelul la mine. Am ratat o ocazie bună să îl testez. “În anii ’70 nu existau geluri”.

Respir adânc și cu ritm: 4 pași exipir, 4 inspir.

Nu mi-am dat seama dar începusem deja să accelerez. Și mă simt bine în continuare. Maieul era fleașcă de transpirație. Kilometrul 5: 28 minute. Opresc la wc-ul public pentru un #1 rapid. Îl plănuisem de ceva timp. Un semnal bun, cu căldura asta eram poate prea hidratat. Evident, nu îmi era sete, așa că după kilometrul 6 am intrat direct în secțiunea de iarbă unde știam că nu o să mai am de unde bea apă în următoarea jumătate de oră. Oh, și am tras tare prin iarbă. Mă simțeam excelent și am scos câtiva kilometri buni, aproape sau chair sub 5:00 min/km.

Am lungit-o prin poligonul industrial căutând în permanență umbra. La km 12 ies spre parcul de lângă IKEA să beau apă. Apropiindu-mă de pompă am văzut că avea țeava ruptă. Uh. Îmi era sete. Am apăsat pe buton cu deznădejde și am vazut cum vine apa. Mi-am băgat degetele prin ruptură și am încercat să mă stropesc pe fața. Ridicol. Urmatoarea e la vreo 2 kilometri distanța așa că mai bine aș pleca imediat.

Încerc să nu mă las influențat de gânduri negative. Eram nervos: joi am băut apă de acolo. Ce fel de om rupe țeava unei cișmele? Unul care urăște câinii. Nu de alta, dar în afară de câini nu imi aduc aminte să fi văzut pe cineva bând apă de la pompele astea. Odată ajuns acasă ar trebui să le dau un mail ăstora de la primărie să îi intreb ce au de gând să facă.

Am intrat în părculeț de data asta chair că trebuia să beau. La pompă un grup de vreo 10 copii gălăgioși se jucau cu apa, erau uzi până la piele, se stropeau și își încărcau pistoalele cu apă. Unul își storcea tricoul ud chiar sub jet. M-am uitat urât fără să zic nimic. Câțiva mi-au vazut privirea și s-au îndepărtat dar un grup de vreo 4 copii au rămas pur și simplu lipiți de pompă concentrați în jocul lor.

Mă gândeam că poate nu au văzut niciodată apă și am plecat, știam că la câțiva metri mai este o altă cișmea. Ajuns acolo, 2 fetițe s-au apropiat și ele și în fugă au ajuns înaintea mea. Le-am rugat frumos să mă lase sa beau. Mi-au spus că nu mă lasă pentru că o să le stropesc iar una dintre ele a început să tragă cu un pistol cu apă în mine.

De unde l-a scos?

Surprins nu am putut face altceva decât să zâmbesc deschizând brațele promițându-le că nu o să le stropesc. S-au oprit lăsându-mă să mă apropii de cișmea. În sfârșit beau! În timp ce înumăram înghțiturile, un puștan de vreo 5 ani se apropie cu un pistol de apă de fața mea și mă întreabă dacă nu vreau să beau de la el. Ăsta de unde a aparut? Îi zic că nu. Termin a zecea înghițitură, îmi pun niște apă în cap să mă răcoresc, le mulțumesc frumos și plec. Decid să ies din parc pe unde am intrat, întorcându-mă pe la prima cișmea liberă de data asta. Ma opresc iar și mai iau niște înghițituri. Cred că am băut prea mult. Glop-glop glop-glop.

Mai am 2 kilometri și termin.

strava/171784951.